M-am indragostit de tenis acum 4 ani, la meciul de Cupa Davis pe care Romania l-a jucat la Brasov impotriva Belarusului. Era prin februarie si imi amintesc cum stateam cocotata in varful fotoliului si il incurajam pe Hanescu la ultima partida. O juca pe zgura de sub Tampa in fata uriasului Max Mirniy. Meciul s-a hotarat in decisiv, iar Romania reusea sa castige cu 3-2. Mi-a placut de atunci tenisul...tenisul pe zgura. Raliurile interminabile, efortul depus de jucatori, tensiunea extraordinara creata in jurul fiecarui punct. Trei luni mai tarziu l-am descoperit pe Rafa...Rafa Nadal. Era prima saptamana a turneului de Grand Slam de la Roland Garros, in turul 3. Am dat intamplator pe Eurosport si tocmai juca Rafa. Un jucator despre care nu stiam absolut nimic, ca doar si eu eram novice in ale tenisului. O faza m-a facut sa-l idolatrizez de la prima vedere. Juca impotriva francezului Gasquet, coleg de generatie cu el. Gasquet l-a plimbat dintr-o parte intr-alta a terenului, i-a pus o scurta foarte bine plasata, pe care Rafa, totusi, a ajuns-o. Si nu doar ca a ajuns-o, l-a mai si pasat in lung de linie pe francez. Din ziua aia, m-am transformat intr-o indragostita incurabila...de tenis si de Rafa. S-ar putea crede ca musculatura dezvoltata si mitul de sex-simbol care s-a creat in jurul baiatului din Manacor sunt motivele pentru care toate fetele ar vrea sa-i cada la picioare. Da, pledez vinovat. Si eu as vrea sa-i cad la picioare. Dar nu pentru muschi, milioane de euro sau faima. Ci pentru faptul ca prin el, norocul meu, am descoperit tenisul. Prin faptul ca am descoperit in el, chiar si fara sa-l intalnesc vreodata, un om luptator, care munceste pentru performanta, un om modest care nu ezita niciodata sa admita ca a jucat prost, desi rar se intampla asta, in final, un om care stie ce e ala fair-play. Si pentru asta, ii multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu