otravitor

shaorma otravitoarehttp://www.realitatea.net/

Au revoir!

Si s-a mai dus un turneu de Grand Slam...s-a dus cu bine si se intoarce si la anu':). Anu' asta si-a propus sa-si trimita trofeul la Basel, la casuta familiei Federer, care e pe cale sa se mareasca:). Sunt sigura ca va fi tratat cu maxima atentie si ca Roger va face his best sa fie cea mai buna gazda..pentru trofeu, of course. Dupa 4 ani in care regele zgurii i-a suflat trofeul de sub nas si l-a dus la soare si la plaja, in Manacor... Pai ce-o fi de retinut din finala dintre elvetian si Soderling? In primul rand ca spectatorii, dar nu doar ei, ci intreaga audienta au fost surprinsi de "fanul nebunatic" care a uitat ca nu e pe stadion si a intrat pe terenul de tenis, a incercat sa-i puna lui Roger o chestie pe cap si apoi, bineinteles , a trebuit sa gandeasca repede cum scape de garzi. O tura de teren nu l-a salvat. Trecand peste asta, Federer a jucat foarte bine si a castigat in 3 seturi trofeul la care visa de mult. Singurul care ii lipsea din colectie.:) A, si app. A plans din nou...toata lumea nu mai inceteaza sa spuna ca tenisul lui Federer vine dintr-o alta galaxie...paradoxal...e cat se poate de om...

Feliz 23, Rafa!

Azi e ziua sportivului meu preferat din toate sferele, epocile, orizonturile, coclaurile si stratosferele.:) E Rafa, bineinteles. Gratureler med dagen! Srecan rodendan! Gelukkige verjaarsdag! Selamand ulang tahun! Sau cel mai simplu, La Multi si Fericiti Ani!

Great performance!

Desi turneul parizian s-a incheiat azi pentru Sorana, jocul ei a intrecut toate asteptarile. Calificarea in sferturi a venit pe nv, iar ea si-a gasit un loc in inimile publicului francez...in ale noastre ...ce sa mai zicem. De-acum inainte...la mai multe! Asa cum un roman comentase pe site-ul oficial al turneului de la Roland Garros, Sorana, we are proud of you!

Un urias si un pitic, cin' sa fie, cin' sa fie oare?

A fost piticul. Pun pariu ca nici nu stiti despre ce vorbesc eu aici. Pai, despre ce-as putea vorbi, decat despre ce vorbesc eu de prin 24 mai. Despre Roland Garros, bien sur! Cin' sa fie uriasul? Ei, pfuai ca e Maria Sharapova. Dar cin' sa fie piticul? Un omulet de 1,60, Dominika Cibulkova, care i-a aplicat o lectie uriasei de 1,88. In sferturi...la Roland...Roland Garros. 6-0, 6-2 si Maria cu tot cu tipetele ei pleaca inapoi in America...sau unde-o vrea ea. Sau poa' la iarba verde, ca acusi incepe Wimbledonul!:)

Bravo Sorana!!!

O noua surpriza pe zgura pariziana! De aceasta data, invinsa a fost Jelena Jankovic, sarboaica aflata pe pozitia a 5-a in ierarhia mondiala. Dar cine sa fie castigatoarea? Tocmai romancuta noastra din Targoviste, care a demonstrat un moral de nezdruncinat. La fiecare punct castigat strangea pumnul, iar la fiecare punct pierdut se incuraja. 3-6, 6-0, 9-7 si fata noastra merge intre primele 8. Bravo Sorana!

Daca nu acum, atunci cand?

Sau mai bine zis, daca nici cand Rafa nu mai e in competitie, atunci cand sa mai castige Federer Roland Garros-ul? Azi elvetianul dadea semne la inceputul meciului cu Haas ca s-ar putea sa mai avem parte de inca o surpriza. Dupa Djoko, Rafa, Venus ori Ana Ivanovic, primele 2 seturi jumate imi dadeau senzatia ca meciul se indreapta catre o victorie a germanului si ca vom avea parte de o alta eliminare-surpriza. Insa, daca e sa fiu sincera pana la capat, numarul 2 mondial si-a revenit si a jucat un tenis "extraterestru", ca Haas nu a mai avut leac pentru dreptele lui Roger. Victorie in 5 seturi 6-7, 5-7, 6-4, 6-0, 6-2 si Federer se indreapta spre o performanta istorica. Si nu degeaba zic ca e istorica. Daca va obtine titlul de pe zgura pariziana in acest an, elvetianul se va alatura unor mari jucatori precum Rod Laver sau Andre Agassi in loja celor care si-au insusit toate cele 4 turnee de Grand Slam.

Putea sa castige al 5-lea titlu la rand...

Ieri am fost extrem de suparata. In primul rand pentru ca Rafa a pierdut in optimile Grand Slam-ului de la Paris, si in al doilea rand pentru ca...tampitii de la Eurosport...ca altfel nu pot sa le zic, au ales sa transmita turul Italiei la ciclism si F1. OK, exista oameni carora nu le place tenisul, dar fratilor, juca numarul 1 mondial! In fine, am vazut macar finalul...trist, ce-i drept. Rafa a fost invins de suedezul Robin Soderling in 4 seturi, 6-1, 6-2, 6-7, 7-6. Si a pierdut si sansa de a castiga cel de-al 5-lea titlu consecutiv pe zgura de la Paris. Totusi, omul fair-play numit "El Matador" si-a respectat blazonul si la conferinta de presa de dupa meci. "Am jucat prost, cu mingi scurte. Robin a fost azi mai bun", si nu s-a ascuns dupa "am incercat, dar nu mi-a iesit jocul" sau "vantul mi-a pus dificultati la serviciu". Pentru ca asa cum "siempre" spune el, conditiile sunt la fel pentru ambii jucatori.

Rafa si pasiunea mea pentru tenis

M-am indragostit de tenis acum 4 ani, la meciul de Cupa Davis pe care Romania l-a jucat la Brasov impotriva Belarusului. Era prin februarie si imi amintesc cum stateam cocotata in varful fotoliului si il incurajam pe Hanescu la ultima partida. O juca pe zgura de sub Tampa in fata uriasului Max Mirniy. Meciul s-a hotarat in decisiv, iar Romania reusea sa castige cu 3-2. Mi-a placut de atunci tenisul...tenisul pe zgura. Raliurile interminabile, efortul depus de jucatori, tensiunea extraordinara creata in jurul fiecarui punct. Trei luni mai tarziu l-am descoperit pe Rafa...Rafa Nadal. Era prima saptamana a turneului de Grand Slam de la Roland Garros, in turul 3. Am dat intamplator pe Eurosport si tocmai juca Rafa. Un jucator despre care nu stiam absolut nimic, ca doar si eu eram novice in ale tenisului. O faza m-a facut sa-l idolatrizez de la prima vedere. Juca impotriva francezului Gasquet, coleg de generatie cu el. Gasquet l-a plimbat dintr-o parte intr-alta a terenului, i-a pus o scurta foarte bine plasata, pe care Rafa, totusi, a ajuns-o. Si nu doar ca a ajuns-o, l-a mai si pasat in lung de linie pe francez. Din ziua aia, m-am transformat intr-o indragostita incurabila...de tenis si de Rafa. S-ar putea crede ca musculatura dezvoltata si mitul de sex-simbol care s-a creat in jurul baiatului din Manacor sunt motivele pentru care toate fetele ar vrea sa-i cada la picioare. Da, pledez vinovat. Si eu as vrea sa-i cad la picioare. Dar nu pentru muschi, milioane de euro sau faima. Ci pentru faptul ca prin el, norocul meu, am descoperit tenisul. Prin faptul ca am descoperit in el, chiar si fara sa-l intalnesc vreodata, un om luptator, care munceste pentru performanta, un om modest care nu ezita niciodata sa admita ca a jucat prost, desi rar se intampla asta, in final, un om care stie ce e ala fair-play. Si pentru asta, ii multumesc!